Toată furia mea

Poveștile bune nu vin niciodată ușor

Pakistaneza Noor ajunge în Statele Unite după ce părinții i-au murit în urma unui cutremur. Nu ştie o boabă de engleză, iar când îl întâlneşte la şcoală pe Salahudin, un băiat de aceeaşi vârstă şi ai cărui părinţi sunt tot din Pakistan, simte că şi-a făcut un prieten. Însă oaza lor nu va rămâne neatinsă de droguri, moarte, brutalitate şi invidia celor din jur. Vor fi de ajuns credinţa şi bunătatea câtorva adulți, ca să-i salveze pe Noor şi Salahudin? 

Misbah, Salahudin și Noor sunt vocile unor povești separate ce devin una și aceeași atunci când suferința și pierderea se transformă în speranță.

Teme abordate: Traumă & Vindecare, Iubire, Rasism, Povești tulburătoare.

3 motive să citești cartea: 

1. Este o carte profundă, tristă, nedrept de realistă, dar încărcată cu speranță.

2. Cu siguranță vei iubi unele personaje, le vei urî pe altele și vei fi surprins/ă de unele dintre ele.

3. Este o carte aproape autobiografică a minunatei Sabaa Tahir.

Citate memorabile din carte:

1. Durerea te roade încet, ca o termită ce‑ți ronțăie sufletul până când nu mai ești decât o șoaptă a ceea ce ai fost.

2.Furia îmi este vie, rece și albă. În unele zile, cred că o voi purta pentru totdeauna.

3.Nimic nu ucide furia mai iute decât mila.

4. Viața asta este jihad – luptă.

5.Dacă o îmbrățișare nu ți‑a ofe­rit alinare, atunci poate că o va face o poveste.

6. Era un tigru cu colți făcuți din furie, în­chis în cușcă și turbat.

7.Dar el n‑a putut să‑mi facă rost de timp. Nimeni n‑a putut.

8.Cine a fost trădătorul, cu adevărat? Corpul? Sau sufletul?

9. Niciodată nu fusesem mai aproape de rai ca atunci, când țesătura dintre lumea asta și cea de dincolo fusese ruptă pentru o clipă inefabilă când m‑am uitat pentru prima dată în ochii copilului meu.

10.O mamă poartă în me­morie inocența copilului ei. Indiferent cine va deveni el.

11. Ați fost întotdeauna două jumătăți ale unui întreg, două mâini împletite, două glasuri ridicate într‑o melodie cân­tată în timp.

12. Dacă ne simțim pierduți, Dumnezeu este ca apa și găsește o cale necunoscută, atunci când noi nu reușim.

13. Nu‑ți voi spune ce este real și ce nu este. Asta trebuie să decizi tu.

14. Mă întreb cum e să fii cu cineva care te poate iubi în ciuda furiilor tale.

15. Oamenii văd ceea ce vor să vadă. M‑am săturat să sper că mă vor vedea pe mine.

Cât de repede te poate trăda corpul. Te poartă toată viața și apoi brusc… s‑a terminat. Nu‑ți va mai purta sufletul. 

A obosit prea mult sufletul pentru trup? A devenit prea obosit trupul pentru suflet? A fost o trădare a organelor și a țesuturilor, a tendoanelor și a celulelor? 

Sau trădarea a fost faptul că n‑am avut grijă de cor­pul meu așa cum ar fi trebuit? Că atunci când am știut că trupul striga după ajutor, i‑am ignorat strigătul, în favoarea a ceea ce dorea sufletul, adică confortul rutinei și al familiarității. 

Cine a fost trădătorul, cu adevărat? Corpul? Sau su­fletul? 

Nu am fost în Pakistan la înmormântarea lui Baba al meu și nici la înmormântarea mamei. Nu le‑am văzut niciodată mormintele. Am regretat asta, căci cum pu­team să mă aștept ca fiul meu să‑mi citească rugăciuni la mormânt și să‑mi ofere mângâiere sufletului, dacă eu n‑am făcut așa pentru părinții mei?

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie