Surâsul Caterinei

Mama lui Leonardo da Vinci

Într-o dimineață de iulie, Caterina, o fată de nici cincisprezece ani, este smulsă din patria ei, redusă la sclavie și vândută. Călătoria ei de pe platourile sălbatice ale Caucazului până la Marea Neagră, de la Constantinopol la Veneția, de la Florența la Vinci ne-o dezvăluie treptat, oglindită de fiecare personaj pe care-l întâlnește. Când ajunge în Italia, totul i-a fost luat – familia, trupul, visurile, viitorul, țara și cultura ei străveche –, mai puțin mândria și darul de a desena: rareori chipuri, căci a le surprinde îi pare aproape o vrajă. Însă frumusețea surâsului și expresivitatea mâinilor sale, cu care comunica mai plin decât prin cuvinte, vor fi imortalizate aproape obsesiv de fiul ei, Leonardo, într-o căutare permanentă a universului straniu al femeii căreia nu a avut voie să îi spună mamă, ci doar Caterina.

RECENZII