PRIN CETATEA LUI BUCUR. TRECUTUL VIU

Cele două scrieri Prin Cetatea lui Bucur şi Trecutul viu au fost publicate de Pia Alimăneștianu în același an, 1940. Au fost reunite acum, într-un singur volum, publicat de Editura Corint. Ele au elemente comune, dar se deosebesc ca viziune şi tehnică narativă. Așa cum precizează îngrijitoarea volumului, Monica Pillat, cele două părți ale cărții amintesc de atmosfera nuvelelor lui Ion Slavici, de pitorescul drumeţiilor lui Calistrat Hogaş, dar şi de melancolia unor creaţii ale lui Mihail Sadoveanu. Schiţele Piei Alimănişteanu evocă oameni şi locuri din Cetatea lui Bucur și îşi amplifică întinderea şi orizontul observaţiei în Trecutul viu. Textul Din tinereţea lui Sandu Cintianu, dedicat lui Alexandru Alimăneștianu, „poate fi considerat un micro-roman biografic, urmărind cu nuanţare şi dramatism formarea unei personalităţi. Pia Alimăneștianu intră cu dezinvoltură în rolul personajului masculin, compunând naraţiunea la persoana I”.

Celelalte scrieri din partea a doua a cărții, Trecutul viu, „tind să transforme treptat schiţele în nuvele mai complexe, analiza comportamentală cedând locul introspecţiei”. Textele Piei Alimăneștianu degajă ataşament față de locurile natale, „sentiment care îi face pe protagoniştii ei, pe picior de plecare în lumea largă, să se uite cu un dor aprig în urmă”.

Cea mai impresionantă parte a acestui ciclu este constituită de cele 35 de Scrisori din Florica, scrisori dedicate lui Ion Pillat, nepotul preferat al autoarei, scrisori care nu au fost expediate niciodată. Atașamentul față de acest nepot a fost atât de profund, încât, după arestarea lui Ion Pillat, în 1959, Pia nu a mai vrut să mănânce şi nici să bea apă, pentru a-şi grăbi plecarea. A murit în ziua de 12 octombrie 1962.

Scrierile Piei Alimăneștianu sunt mici opere de artă, prin valoarea documentară a evocării vieţii de altădată, iar scrisorile au un farmec deosebit, din care reies tăria şi sfâşierile sufletești.