POVESTIRI ORIENTALE

O călătorie în zece povestiri într-un Orient unde mitul se insinuează în viața de toate zilele.

Povestirile orientale, bogate în simboluri și impregnate de poezie, fie reșlefuiesc crude și seducătoare basme, legende, mituri, balade și superstiții, fie sunt „fantezii personale“ – împreună alcătuind un univers mai degrabă tragic, dominat de violența pasiunilor.

„Cele zece povești reluate, inventate, modelate de scriitoarea Marguerite Yourcenar sunt biografia ei imaginară, viața ei exotică. Le povestește atât de personal, încât e sigură că, într-un fel tainic, le-a trăit pe toate, toate îi aparțin.“ (Ioana PÂRVULESCU)

„Aceste Povestiri orientale sunt un amestec de istorii extrem-orientale (Cum a fost salvat Wang-Fo, Ultima iubire a prinţului Genghi) sau hinduse (Kali decapitată) [...], la care se adaugă un număr de nuvele care se petrec în Grecia şi în Balcani. Asia propriu-zisă şi Orientul Apropiat se unesc aşadar. [...] La urma urmei, Grecia şi Balcanii sunt deja Orientul, cel puţin pentru secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Pentru Delacroix, pentru Byron, într-adevăr, Balcanii poartă amprenta faptului de a fi fost mult timp pământ al Islamului. Cartea a fost scrisă de-a lungul anilor în care mă duceam des în Grecia, trecând de multe ori prin Balcani; din opririle mele în acele locuri provin aceste povestiri balcanice. Cât despre Wang-Fo şi Prinţul Genghi, acestea dovedesc marea mea pasiune pentru literaturile chineză şi japoneză. Wang-Fo se trage dintr-o povestire taoistă; nu l-am inventat eu. Evident, retuşezi întotdeauna ceva: Ultima iubire a prinţului Genghi este un efort de a reface ceea ce poate să fie pagina lăsată albă în romanul lui Murasaki, acea pagină al cărei titlu e, pur şi simplu, «Dispariţie în nori». Este moartea lui Genghi. Aflăm că s-a retras într-o mânăstire, pe urmă, în afară de titlu, nu mai ştim nimic. Atunci am încercat să-mi imaginez ce s-a petrecut.“

(Marguerite YOURCENAR, în vol. Cu ochii deschişi. Convorbiri cu Matthieu Galey)

RECENZII