POLITIA MEMORIEI

Romanul distopic al lui Yōko Ogawa – povestea unei tinere femei care, luptând să-și continue cariera de scriitoare pe o insulă unde obiectele dispar, ajunge să pună în aplicare un plan nebunesc de salvare a editorului ei, vânat de Poliția Memoriei – a fost o revelație pe mai multe continente prin traducerea în engleză din 2019. Câștigător al American Book Award 2020, finalist la premii prestigioase precum National Book Award 2019 și International Booker Prize 2020, nominalizat la Best Translated Book Award 2020 și World Fantasy Award 2020, s-a aflat vreme îndelungată în topul celor mai bune cărți ale anului 2020. Amazon Studio urmează să-l ecranizeze, cooptându-i în echipă pe Charlie Kaufman, deținător al Oscarului pentru scenariu, și pe regizoarea Reed Morano, cunoscută pentru serialul Povestea Slujitoarei. Până în prezent, Poliția Memoriei a apărut în traducere în 30 de țări.

Încă de la primele rânduri, cititorul este pus în gardă că pe insulă ceva nu este în regulă. Pălărie, panglică, pasăre, trandafir... Rând pe rând, lucrurile încep să dispară. Și, odată dispărute, încetează să mai aibă vreo semnificație în mintea locuitorilor. Ele urmează să fie arse, aruncate în râu sau predate Poliției Memoriei. În scurtă vreme, insula și oamenii de pe ea vor uita complet de existența lor. Însă oricine se încumetă să păstreze un lucru declarat dispărut este în primejdie. În și mai mare pericol este cel care încă își amintește de el, căci Poliția Memoriei veghează din umbră ca nimeni să nu se abată de la legile amneziei colective. Aflând că editorul ei are memoria intactă, o tânără romancieră, încă traumatizată de moartea, cu mulți ani în urmă, a mamei sale, se hotărăște să-l ascundă.

Înscriindu-se între marile distopii, romanul dezvoltă, printre altele, o temă mereu actuală — puterea memoriei și trauma pierderii ei. Poliția Memoriei a apărut în Japonia în 1994, dar trecerea timpului nu a diminuat semnificația mesajului, dimpotrivă, l-a făcut și mai relevant pentru zilele noastre.

RECENZII