MIEZUL VERII

Reîntors în Africa de Sud după studiile în America şi Europa, John Coetzee locuieşte cu tatăl lui în cea mai modestă locuinţă a cartierului rezidenţial Tokai. Trăind din expediente, bărbatul acum matur se izolează tot mai mult de semeni, dar această însingurare dă naştere cărţilor, căci detaşarea aparentă ascunde o privire atentă şi lucidă. Personajul-scriitor Coetzee nu mai este însă observat de naratorul dedublat, ca în primele două volume ale trilogiei Scene de viaţă provincială: istoria sa este acum reconstituită de un exeget al operei sale; acesta recompune, din mărturiile celor care l-au cunoscut, dar nu au reuşit niciodată să-l înţeleagă pe John, portretul unei sensibilităţi exacerbate, ce nu-şi mai găseşte alinarea nici în spaţiul edenic al fermei bunicilor, nici alături de femeile în faţa cărora a îndrăznit să-şi dea jos masca taciturnă. Fiecare interviu – câtuşi de puţin măgulitor la adresa subiectului comun, uneori chiar şocant – descoperă o nouă faţetă a personalităţii şi destinului lui Coetzee, ori le completează pe celelalte, fără a-i întregi însă niciodată portretul.

Rodica Grigore, „Adevăr şi ficţiune“ (Cultura, martie 2013)

Dana Pîrvan-Jenaru, „Coetzee – «omul de lemn»?“ (Luceafărul, martie 2013)

RECENZII