LUMI ETERICE

Îmbinând profunzimea lui Cehov, satira fantastică a lui Gogol și un amestec personal de umor și lirism, Tolstaia preschimbă cotidianul în alternative diafane, eterice.

În această fascinantă colecție de povestiri, dorința arzătoare de a transcende existența obișnuită deschide calea către lumi magice, străvezii.

Tatăl decedat populează visele fiicei și îi dă indicii despre viața de apoi; o profesoară din Rusia aflată într‑un mic orășel american construiește fantezii complicate în timpul pauzelor de cafea; un bărbat se îndrăgostește de o statuie de marmură, în timp ce familia i se destramă; un copil întrezărește raiul prin sticla colorată a unei ferestre.

Aceste povestiri despre politică, identitate, dragoste și pierdere surprind esența sufletului slav.

Protagoniștii Tatianei Tolstaia – toți, niște căutători – sunt copii care visează cu ochii deschiși, adulți singuratici, oameni înstrăinați de locurile de baștină, ajunși pe teritorii nefamiliare. Indiferent de obiectul contemplației – fie că e vorba despre strategiile complicate de livrare a telegramelor în Leningrad sau despre melancolia meditativă a piftiei pregătite de sărbători –, trăirile interioare vibrante și elementele nemiloase ale existenței sunt redate cu aceeași minuțiozitate, într-o viziune sumbră, dar plină de compasiune a vieții pe pământ.

Memoria se contopește cu miracolul, iar miracolul cu venerația.

RECENZII