Limbajul animalelor

Exista multe mituri despre un timp si un loc magic in care nu existau granite intre oameni si animale. Oamenii traiau in pace cu animalele si vorbeau limba lor. Era un timp in care divinul era unit cu umanul. Salbaticul si domesticul nu aveau niciun sens. Animalele si oamenii puteau vorbi unii cu altii, uneori oamenii invatand limbajul animalelor, iar alteori animalele invatand limbajul oamenilor.

In cautarea stiintificului si rationalului, am ajuns sa privim natura si elementele ei ca fiind obiecte separate si folosite numai pentru studiu. Pentru multi, aceasta abordare stiintifica a naturii a distrus misticismul si spiritualitatea din jurul ei. A spart balonul misterului. Nimic n-ar putea fi mai departe de adevar. Ceea ce stiinta nu dezvaluie despre natura, ar trebui sa ne uluiasca si sa ne uimeasca si mai mult cu privire la manifestarea magnifica a vietii in toate formele ei variate. Ar trebui sa ne invete cat de complex este tesut fiecare aspect al naturii in propriile noastre vieti.

Lumea animalelor are multe lucruri sa ne invete. Unele animale sunt experte in supravietuire si adaptare. Uneori si noi putem folosi aceleasi abilitati. Unele animale niciodata nu se imbolnavesc de cancer. Nu-i asa ca ar fi minunat sa le invatam secretele? Unele animale sunt buni educatori si protectori. Unele au o fertilitate foarte buna si altele au o mare delicatete. Unele intruchipeaza puterea si curajul, in timp ce altele pot sa ne invete cum sa fim jucausi. Lumea animalelor ne arata potentialele pe care le putem descoperi. Dar, pentru a putea invata de la ele, trebuie mai intai sa invatam sa vorbim cu ele.

Animalelor li s-au atribuit deseori calitati fantastice si, in lipsa de altceva, aceasta atribuire ne ajuta sa apreciem mult mai mult natura. Fiecare animal este o poarta catre lumea extraordinara a spiritului uman. Ceea ce majoritatea oamenilor nu reusesc sa inteleaga este ca, atitudinea lor fata de animale, reflecta felul in care gandesc despre ei insisi.

Cand invatam sa vorbim cu animalele, sa auzim cu urechi de animal si sa vedem prin ochi de animal, noi experimentam fenomenele, puterea si potentialul esentei umane, iar atunci animalele nu ne mai sunt subordonate. Ele devin profesorii, prietenii si insotitorii nostri. Ele ne arata adevarata maretie a vietii insasi. Ele ne redau surprinderea sincera, care a fost uitata in lume, si ne retrezesc credinta in magie, vise si sanse, care a fost pierduta.

RECENZII