Jocul de-a vacanţa. Steaua fără nume. Ultima oră

Dacă Jocul de­a vacanţa reprezenta o influenţă tardivă din Marcel Achard în special prin Voulez­vous jouer avec moi...: „nazdravănie simpatică, gălagie a unui poet drăgălaş, dar şi tragedie în miniatură”, aşa cum o defineşte un istoric al teatrului francez, şi Steaua fără nume şi Ultima oră reprezintă o reluare în mediu românesc a unuia din tipurile frecvente şi caracteristice ale dramaturgiei aceluiaşi timp: naivul. Impus prin Jean de la lune de Marcel Achard şi – în special în conjuncţie cu viaţa socială – de Topaze a lui Marcel Pagnol. Acest tip apare în dramaturgia română deopotrivă la Tudor Muşatescu (Spirache din Titanic Vals) şi la George Mihail­Zamfirescu (Ion din Idolul si Ion Anapoda). Şi Miroiu, şi Alexandru Andronic reprezintă figuri caracteristice pentru acest tip al naivului care crede într­o himeră, urmăreste cu tenacitate împlinirea ei, dar nu o poate realiza decât printr­o ironie a soartei, printr­o neînţelegere. Nici unul dintre ei – şi aici aflăm nota diferentială dintre modelul francez şi întruchiparea lui românească – nu ajunge la cinismul lui Topaze. Ei se iluzionează de la început până la sfârşit. Conturul personajelor, valoarea lor ca simboluri de viaţă, situaţiile dramatice, gradaţia conflictului se împlinesc de la o piesa la alta. - VALERIU RÂPEANU

RECENZII