Jocul copilului. Interpretări psihologice

Sophie Marinopoulos a inventat o metodă pentru a-i ajuta pe părinţi să-şi înţeleagă mai bine copilul şi să se asigure de echilibrul şi de evoluţia psihologico-emoţională a acestuia. Cum aşa? 

Observându-l cum se joacă!

Copilul se joacă cu guriţa la patru luni pentru a-şi dezvolta curiozitatea; la 12 luni se joacă de-a „cucu bau” pentru a învăţa să se separe de celălalt; se joacă de-a încălcarea regulilor la doi ani pentru a înţelege mai bine regulile impuse de părinţi; se joacă de-a v-aţi ascunselea la trei ani pentru a-şi învinge teama de a fi despărţit de mamă; se deghizează la patru ani pentru a-şi impune personalitatea; jocurile cu roluri de la cinci ani îi vor stimula imaginaţia; poveştile de la şase ani îi vor dezvolta limbajul, ceea ce este absolut necesar pentru relaţiile sociale; jocurile de societate de la şapte ani sunt ocazia unor confruntări cu părinţii şi cu ceilalţi... 
Jocurile sugarului şi ale copilului mic reprezintă baza pentru dezvoltarea sentimentului de securitate, pentru o viaţă emoţională echilibrată, pentru formarea deprinderilor intelectuale ce vor fi exersate în anii de şcoală. 

RECENZII