Istoria României subterane, de la misterele hrubelor la tainele societăților și mișcărilor secrete

Dincolo de istoria oficială, există o alta secretă, rezervată doar inițiaților, din perspectiva căreia faptele istorice aparent inexplicabile capătă semnificație iar înlănțuirea lor prinde contur conform unei logici oculte. De la Zamolxis, adeptul și oficiantul unui cult pitagoreic, la domnitorii medievali, membri ai diferitelor ordine cavalerești, adesea rivale, și conducătorii de după 1848, puternic influențați de unele ramuri ale masoneriei, mulți dintre liderii formali și informali ai formațiunilor statale de pe teritoriul carpato-danubiano-pontic au avut legături directe cu felurite organizații secrete, ascunse ochilor plebeilor, dar care au influențat adesea decisiv factorul politic. În special evenimentele din perioada 1859-1939 au cunoscut o puternică înrâurire pe această cale dar nu numai…

România „ocultă” a fost, însă, dublată întotdeauna de o alta, „subterană” – uneori, chiar la propriu! –, în care jocurile se făceau altfel, ajungându-se, de pildă, în 1802, ca Bucureștii să cadă în anarhie, fiind stăpânit de bandele de pazvangii care fraternizaseră cu vagabonzii și cerșetorii locali.

Și, desigur, a existat și o Românie „transcendentă”, cea a credinței religioase asumate cu orice risc și sfidând vremelnicele administrații politice, epopeea creștinismului timpuriu dar și evenimente din perioada comunistă fiind exemplare în acest sens.

‒      Societățile inițiatice din Țările Române și faimoși membri ai lor: Vlad al II-lea „Dracul”, Matei Basarab, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, Horea, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Tudor Vladimirescu

‒      1848, 1859, 1918 – influența lojilor masonice: Bălcescu, Kogălniceanu, Brătianu, Alecsandri, Cuza, Maiorescu, Vaida-Voevod

‒      1922 – cea mai veche lojă feminină din lume a apărut în România

‒      Cetățile subterane și istoria necunoscută a unor civilizații paralele

‒      1802, pe vremea lui Pazvante Chioru

‒      Orașul secret: Bucureștii de sub București

‒      „Samizdat”-ul religios al preotului Nicodim Măndiță în vremea ciumei roșii

RECENZII