INTRE CER SI PAMANT

Cu o suta si mai bine de ani in urma, pescarii Islandei stiau prea bine ce se afla intre cer si pamint: Marea Inghetata. De-aici incolo, lucrurile erau simple: iti faceai cruce sa nu te prinda furtuna, ieseai pe mare intr-o barca de sase oameni, aruncai unditele, asteptai ca pestele sa muste, trageai – de undite si apoi la visle –, te intorceai la mal, curatai pestele, il vindeai. Aveai apoi ce minca, aveai cu ce plati datoria la pravalia din sat, aveai chiar bani pentru o sticla de rachiu. Cu Barður se intimpla insa ca niste cuvinte il ucid. Mai rau: il ucid niste versuri scrise cu o suta de ani inainte de un poet orb, despre un rai pierdut, pe care pescarul nostru vrea sa le invete pe de rost si sa le puna intr-o scrisoare de dragoste. Cu gindurile prada poeziei, flacaul uita sa-si ia pufoaica atunci cind iese in larg, iar la intoarcere pescarii sint mai putini cu unul: Barður a murit de frig. Romanul lui J. K. Stefansson, primul dintr-o trilogie islandeza tradusa entuziast pina acum in douazeci de tari, e insa si un roman al despartirii de moarte, al sperantei si maturizarii, care nu inseamna neaparat resemnare. Prozatorul face din celalalt erou al cartii, numit scurt baiatul, un personaj ce ramine multa vreme in mintea cititorilor. Intre cer si pamint e deopotriva cartea cerului plumburiu, a marii nemiloase si romanul baiatului, al drumului sau prin durerea de a-si fi pierdut cel mai bun prieten, in incercarea de a gasi un sens pentru ceva de neinteles cind inca n-ai implinit douazeci de ani – adica pentru moarte.

 

„Vorbele au, unele, darul sa schimbe lumea si puterea sa ne mingiie si sa ne stearga lacrimile. Unele vorbe sint gloante, altele sint sunete de vioara. Unele ajung sa topeasca gheturile care ne inconjoara inima, pe altele le trimitem sa ne salveze, grabite, ca pe cohorte de calareti, cind zilele sint potrivnice si nu mai stim daca mai traim sau am murit deja.” (Jon Kalman Stefansson)

 

„O adevarata descoperire, o revelatie, o lectura de la care nu vrei sa-ti fie distrasa atentia, caci fiecare detaliu scapat e o pierdere.” (Livres Hebdo)

 

„Intre cer si pamint este o poveste nemaipomenita, o gura de aer in cele mai intunecate hauri ale marii.” (Le Monde)