Întoarcerea autorului

Întoarcerea autorului mi se pare cartea cea mai gravă şi mai bine scrisă a lui Eugen Simion, nu doar prin problematica ridicată (ea însăşi de mare actualitate), dar şi în calităţile ei stilistice. Arareori o carte de critică se citeşte cu atâta plăcere. Eleganţa dezinvoltă topeşte asperităţile chestiunilor celor mai aride. Unele pagini -îndeosebi din,, dialogurile” finale - au în plus o anumită cochetărie călinesciană, amatoare de paradoxuri şi formulări pregnante. Sub aparenţa spumoasă, se discută totuşi idei serioase, dar pe tonul cel mai,, optimist", legate de soarta romanului, clasicism, cultul marilor valori, spirit modern, terorism metodologic ş. a. Carte delectabilă, operă a unuia dintre cei mai buni critici de azi, Întoarcerea autorului iniţiază şi invită totodată la meditaţie, incitând permanent către dialogul colegial fertil. 11 martie 1982Mircea ZaciuÎntoarcerea autorului s-a dovedit a fi un volum,, anacronic” doar în sens etimologic, dat fiind că prefixul grecesc,, ana-” înseamnă nu doar,,înapoi”, ci şi,,împotrivă” sau „în sus”. Într-adevăr, evoluţia teoriei literare occidentale din ultimele două decenii s-a produs în sensul preconizat de criticul român, iar fomrnla,,întoarcerea autornlui” a devenit între timp o monedă curentă în mediile academice apusene. Totodată, amploarea pe care a dobândit-o aşa-zisul ethical criticism deschide posibilitatea unui dialog captivant cu Întoarcerea autorului şi, totodată, îi conferă cărţii lui Eugen Simion o nouă contemporaneitate, cu mult mai solidă decât aceea de care a avut parte la momentul primei sale apariţii.Întoarcerea autorului este una dintre cele mai bune cărţi romaneşti de critică literară publicate în secolul trecut: o carte,, anacronică”, adică post-contemporană. Aprilie 2013Andrei Terian

RECENZII