ELIHU.Însemnări moştenite din veşnicie

După experimentul lui Alain Aspect de mecanică quantică (în anii ’80), a apărut ca o certitudine faptul că particulele atomice fie comunică cu o viteză mai mare decât cea a luminii, fie nu sunt separate în realitate. Separarea există numai în ochii celui care observă.

Autorul a asociat această interpretare cu situaţia Big Bang. Din aceasta se poate trage concluzia că toate particulele, toate fenomenele universului sunt legate una de alta şi interdependente, deoarece nu există niciun loc de unde particulele ar putea proveni. Prin urmare, există o responsabilitate absolută în privinţa sarcinii fiinţei umane, întrucât noi suntem particule conştiente ale universului!

O ipoteză adiţională este aceea că, pentru supravieţuirea unei culturi, este necesară o anumită condiţie a psihicului: ipoteza unei existenţe pline de sens. Până acum, credinţa religioasă ar fi rezultatul acestei ipoteze în civilizaţia noastră.  În cartea sa, Elihu, Wolfgang Wallner încearcă să extragă o teologie din această filozofie: fiinţa-Dumnezeu din fiinţa omenească însăşi!

În cărţile sfinte ale religiilor iudaice, islamice şi creştine (religiile monoteiste) se percepe că o astfel de evoluţie este deliberată şi făcută cu intenţie. Dar acelaşi lucru se poate deduce şi din alte religii şi din mituri.

Pasul spre a fi Dumnezeu trebuie să fie făcut într-un mod conştient, întrucât reprezintă o sinteză a celor două emisfere cerebrale – deci include şi logica şi simţirea. Acest pas înseamnă recunoaşterea şi acceptarea responsabilităţii pentru întreaga creaţie.

Pornind de aici, este de înţeles de ce, în cartea Elihu, Dumnezeu poate spune: iar dacă anihilez întregul univers al unei fiinţe umane, nu se va observa nimic pe suprafaţa Creaţiei! Fiinţa umană este doar un experiment biologic al naturii, pentru a i se adăuga materiei conştiinţă. Natura va avea destul timp ca să facă alte experimente, dar fiinţa umană nu are!

În opinia autorului, pentru supravieţuirea unei civilizaţii este esenţial cât de puternic este motivat comportamentul omenesc. Aceasta decide existenţa unei civilizaţii. Dacă, în viitor, occidentalul Îl va căuta pe Dumnezeu în exclusivitate în materia moartă, el va deveni, el însuşi, o astfel de materie moartă. Iar el se va îndepărta de natura sa primordială care l-a adus la conceptul de Dumnezeu – printre alte lucruri.