Curajul. Plăcerea de a trăi periculos

Crezi in Dumnezeu; apoi afacerea ta da faliment si brusc apare necredinta. Iti spui: Nu cred, nu pot sa cred in Dumnezeu. Crezi in Dumnezeu, si iti moare cel drag, si necredinta apare la suprafata. Credinta ta in Dumnezeu este distrusa doar prin moartea celui drag? Inseamna ca nu valoreaza mult. Increderea nu poate fi niciodata distrusa; o data ce exista, nimic nu o poate distruge. Nimic, absolut nimic nu o poate distruge. Asa ca, tine minte, intre incredere si credinta e o mare diferenta. Increderea este personala; credinta este sociala. Increderea ti-o dezvolti singur; credinta iti este impusa. Renunta la credinte. Sigur, va aparea teama, pentru ca daca renunti la credinta apare indoiala. Credinta forteaza indoiala sa se ascunda undeva, credinta reprima indoiala. Nu-ti face griji in privinta asta; lasa indoiala sa vina. Fiecare trebuie sa treaca printr-o noapte intunecoasa inainte de a iesi la lumina soarelui. Fiecare trebuie sa treaca prin indoiala. Drumul e lung, noaptea e intunecoasa. Dar cand dupa lunga calatorie prin noaptea neagra apare dimineata, stii ca a meritat. Increderea nu poate fi cultivata, si sa nu incerci niciodata sa o cultivi; asta a facut omenirea. Increderea cultivata devine credinta. Descopera increderea in interiorul tau, nu o cultiva. Patrunde mai adanc in fiinta ta, in insasi sursa fiintei tale, si descoper-o.

RECENZII