Conferințe de duminică. 1914. Vol. 9

    Fiecare dintre noi îi este necesar, chiar foarte necesar lui Dumnezeu. Puteţi să nu fiţi nimic în lume, o nulitate; pentru Dumnezeu sunteţi însă o unitate importantă. Doar Dumnezeu, care ne-a trimis pe Pământ, ne cântăreşte suferinţele, astfel nu trebuie să vă faceţi griji de ce poate gândi lumea despre voi. Cel ce v-a trimis aici se gândeşte la voi şi vă apreciază. Important pentru voi este să aveţi încuviinţarea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e cu voi, veţi fi frumoşi şi lumea iubeşte ce e frumos. Dacă e cu voi, veţi fi bogaţi, puternici şi buni, şi bunătatea este şi ea apreciată.
    Acum, vă voi vorbi despre Dumnezeu nu ca Fiinţă abstractă şi dispersată în spaţiu (cum spun filosofii), despre care nu ştiţi unde se află. Vă voi vorbi despre acel Dumnezeu pentru care propovăduiesc, ce se gândeşte la noi, ne observă acţiunile, corectează, repară, pedepseşte, îmbracă şi dezbracă, care ne pricinuieşte naşterea şi moartea. Ce este moartea? Dumnezeu face o operaţie, vede că aţi pierde mult, şi vă reduce procesul vieţii: „Ca să nu mai facă datorii, luaţi-i capitalul pe care i l-am dat. Condiţiile nu sunt benefice acum, lăsaţi-l pentru altă dată, aduceţi-l la Mine". Şi, în acest proces, credem că lumea ne-a uitat. Dar, dacă lumea ne uită, Dumnezeu se gândeşte la noi. Şi lumea trebuie să ne uite cu orice preţ... O tânără nu se va căsători dacă iubeşte toţi băieţii, trebuie să aleagă unul şi să zică: „El e lumea mea". Şi, în viaţă, acest lucru e adevărat. Trebuie să aveţi un singur Dumnezeu. În lume există multe divinităţi care ar vrea să vă atragă, dar trebuie să vă găsiţi Dumnezeul vostru, cu care puteţi să trăiţi, să vă dezvoltaţi şi să vă îmbogăţiţi spiritual.
    Scriptura spune: „Dumnezeu nu e doar în cer, ci trăieşte şi în inimile celor smeriţi". Aşadar, prima calitate pe care trebuie s-o dobândiţi ca El să înceapă să trăiască în voi este smerenia.

RECENZII