Cât timp înfloresc lămâii

Salama e o fată de 18 ani, studentă la farmacologie. Duce o viaţă liniştită şi plină de iubire alături de familia ei, în orăşelul Homs din Siria.

Când războiul civil izbucneşte, îi răpeşte lumea pe care o ştia: casa, familia iubitoare, studiile, siguranţa economică, ba chiar siguranţa că va mai trăi încă o zi. Singura ei rudă în viaţă e Layla, cumnata însărcinată, pe care Salama vrea s-o salveze. În timp ce caută un mod de a emigra cât mai lipsit de riscuri, îl cunoaşte pe Kenan, un tânăr protestatar cu ochi verzi enigmatici, iar asta schimbă totul... 

"Această carte s-s născut din durerea mea, din vinovăţia mea, din iubirea mea, din suferinţele mele, din visele şi speranţele mele. Pe scurt, s-a născut din zonele vulnerabile ale inimii mele"-autoarea.

Înainte de izbucnirea revoluţiei siriene, Salama e o fată fericită dintr-o familie armonioasă, unită prin afecţiune şi tradiţie. Are 18 ani, studiază farnacologia şi se bucură de căsătoria dintre fratele ei, Hamza, şi prietena ei de suflet, Layla.

După ce începe războiul, totul se schimbă. Ea ajunge să îndeplinească atribuţii de chirurg la spitalul local, din lipsă de personal şi un număr crescând de victime, membrii familiei ei îşi pierd viaţa sau dispar în război; singura supravieţuitoare e Layla, cumnata ei gravidă.

Spitalul, responsabilitatea faţă de compatrioţii ei, şi ulterior, iubirea care se naşte între ea şi tânărul protestatar Kenan o îndeamnă să rămână, deşi fiecare moment e o nouă ameninţare letală.

Grija faţă de Layla şi copilaşul acesteia o sileşte să negocieze emigrarea.

Vei sta cu sufletul la gură urmărind aceste destine fragile şi emoţionante într-un context tragic.

„Cum îi supraviețuiești durerii? Cât timp înfloresc lâmâii, speranța nu va muri niciodată… Am pus mâna pe această carte și mi-a fost imposibil să mă despart de ea. Zoulfa Katouh scrie o poveste prin care trăiești organic, cu mintea și cu inima, revoluția care a început în Siria în 2011 și continuă și în zilele noastre. Însă puritatea primei iubiri are forța să dizolve chiar și ororile războiului. Am plâns de durere, de furie, și într-un final, de bucurie, pentru că, dincolo de tragedii, de suferință este o carte a speranței, a iubirii care strălucește chiar și în culmile disperării. Războiul e devastator. Dar această poveste e devastator de frumoasă. Lectura ei va lasa urme adânci în interiorul tău și dorința supremă de a lăsa, în exteriorul tău, o lume mai bună.”- Mihai Morar