Buchet de amintiri despre Părintele Serafim Popescu (1912-1990)

Despre Părintele Serafim pot da mărturie toţi cei care l-au cunoscut mai de aproape. Unii reţin cu bucurie căldura sufletească cu care i-a întâmpinat, i-a primit şi i. a ajutat. Alţii ştiu că Părintele Serafim a fost blând şi binevoitor. Nu l-au uitat pe Părintele Serafim cei care au fost mângâiaţi de el la vreme de necaz. Îl au la evlavie cei care i-au cunoscut veselia izvorâtă din credinţă şi pe care o manifestăm în chip statornic. Unii îl ştiau ca om al rugăciunii. Cineva spunea cu mirare şi admiraţie: "De câte ori intrii la Părintele Serafim în chilie, totdeauna îl vezi cu patrafirul, totdeauna îl găseşti la rugăciune" Părintele Serafim a fost un om de care s-au bucurat oamenii". (Arhimandrit Teofil Părăian)

           Bucuros de oaspeţi şi bucuros de comunicare, Părintele Serafim era deschis la suflet, totdeauna gata să spună un cuvânt care să înveselească. Spunea şi glume şi râdea bucuros el însuşi. Ne amintim cu plăcere de spusa Părintelui, că unui om care a ajuns la stână ciobanii i-au oferit balmoş – un fel de mămăligă cu zăr şi cu unt. Cum acela n-a vrut să primească spunând că nu-i place, ciobanii au zis: „Măi, ţâneţâ-l doi şi daţi-i unu”. Când omul o văzut cât este de bun balmoşul, o zis: „Acum schimbaţi-vă! Ţâneţâ-mă unu şi daţi-mi doi”. Ne mai veselim şi acum când ne aducem aminte că zicea Părintele Serafim, aducând la mănăstire o vorbă din satul lui: „Dacă ar fi făină, precum nu-i slănină, ce mai apă bună de plăcinte!”

RECENZII