Aventuri din Regatul poveștilor. Ochiul lui Horus

Nu se stie cum, nu se cunoaste cine e vinovatul, dar granita dintre lumi a dispărut. Cu o simplă formulă de călătorie, oricine se poate deplasa dintr-o parte în alta si poate influenta mersul lucrurilor din Regatul Povestilor sau din Lumea Reală. Numai că în regat este periculos să mergi, dacă nu ai habar de magia care le face si le desface pe toate si nu posezi o nuielusă fermecată cu care să scapi de primejdiile ce se abat asupra ta. Si mai ales, poti să dai peste Ochi, cel mai puternic vrăjitor din tinuturile fermecate.

* * *

“Indiferent ce formulã as fi folosit, dragã cititorule, precum «A fost odatã, ca niciodatã» sau «Dacã nu se întâmpla, nu se povestea», pot sã te asigur cã povestea minunatã, pe care ti-o voi relata în paginile urmãtoare, s-a întâmplat cu adevãrat. Personajele ei sunt reale, asa cum reali suntem si noi, eu si cu tine. Apoi, la sfârsitul ei, dacã nu-ti va plãcea, asta nu cred cã va fi vina mea, cãci vorba aceea, gusturile nu se discutã. Eu nu am fãcut altceva, decât s-o prezint întocmai asa cum am auzit-o la rândul meu de la o persoanã foarte serioasã, al cãrei nume i-am promis cã nu o sã-l dezvãlui.

În istorisirea mea e vorba despre doi frati, scriitori de profesie, care trãiau într-un orãsel de provincie, situat la poalele muntilor…

Primul dintre ei, Model, era slab si desirat, sfãtos nevoie mare si mai calm de felul lui. El venea, de regulã, cu subiectul cãrtii pe care mai apoi îl dezvolta Dodel. Acesta din urmã era un bãrbat chel si rotofei, cam lacom la mâncare, impulsiv si fudul nevoie mare. Ambii frati aveau cam la vreo patruzeci de ani, erau necãsãtoriti si fãrã de copii, deoarece viata le era dedicatã numai scrisului.

Toate bune si frumoase, viata lor ar fi decurs ca întotdeauna tihnitã si destul de îndestulatã, dacã nu s-ar fi întâmplat o adevãratã tragedie. Cãci este o mare nenorocire pentru un creator sã-si piardã inspiratia cea de toate zilele…

Într-una din zile, când nici nu se mai gândeau la anuntul lor nefericit, uitând cu desãvârsire de el, sunã cineva la poartã. Se uitarã pe geam si vãzurã în dreptul casei lor o femeie de o frumusete rãpitoare, cum numai în basme poti afla…

– Mã numesc... Caliope, zise ea…

– Am venit la voi sã vã spun cã Regatul Povestilor a fost deschis pentru lumea aceasta. În prezent el interfereazã cu realitatea de aici si orice muritor sau personaj de basm poate sã-i treacã granita. Cine are cunostintã de formulele magice poate sãri cu usurintã frontiera dintr-o parte în alta. El poate influenta mersul evenimentelor din acel tãrâm, ori cel al povestilor, ori cel pãmântean.”

RECENZII