Adam si Eva

Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia sã se destindã realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. Dupã „Ion“ si „Pãdurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte cãreia i-a pãstrat o afectiune specialã.  E un roman al iubirii, vãzutã ca formã esentialã de viatã cosmicã. Sunt urmãrite douã suflete, cãutându-se prin epoci istorice diferite, în întruchipãri succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse relevã o putere imaginativã flaubertianã, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude...  si culoare localã. 

„Dicþionarul General al Limbii Române“ – Academia Românã