MOSCOVA ÎNHAȚĂ ROMÂNIA. O mărturie occidentală din anii 1944–1947

La 23 august 1944, regele Mihai I l-a demis și l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu. Prin acest act, România se desprindea de Germania, în războiul comun dus împotriva Uniunii Sovietice și a Aliaților Occidentali, și începea Campania pentru recuperarea teritoriilor din Apus. În același timp, deși la București exista speranța că Statele Unite și Marea Britanie vor sprijini România, în realitate, URSS devenea tot mai  puternică în această parte a Europei. Prin urmare, comuniștii români, dirijați de la Moscova, vor acapara puterea și vor pregăti transformarea țării într-o republică stalinistă.

Această carte înregistrează marile schimbări politicii din anii 1944–1947, așa cum au fost văzute de doi occidentali. Autorii fie au fost de față la unele dintre evenimentele relatate în carte, fie au intervievat martorii la întâmplările la care nu au fost prezenți. A rezultat un volum plin de detalii interesante, pe alocuri savuroase, scrise într-un stil clar și bogat în informații istorice.

„În vreme ce comuniștii zdrobeau în mod sistematic rezistența românilor, noi ne simțeam adeseori umiliți și rușinați în momentul în care trebuia să răspundem la întrebarea, la rugăciunea, la strigătul a milioane de oameni: De ce ei nu fac nimic? De ce ei nu ne ajută?

Ei erau poporul îndepărtatului Imperiu Britanic, poporul Statelor Unite ale Americii și toate celelalte popoare ale țărilor care formau Națiunile Unite, în numele cărora fusese făcută solemna Declarație cu privire la Europa eliberată în cadrul Conferinței de la Ialta.

Au trecut aproape doi ani până să se facă puțină lumină în legătură cu motivul pentru care ei nu au ajutat. Dl Churchill și ministrul său de Externe, Anthony Eden, ajunseseră la «o înțelegere neoficială» cu Moscova în privința Greciei, în schimbul căreia «britanicii vor recunoaște dreptul sovieticilor de a prelua inițiativa în păstrarea ordinii în România».ˮ

„Deși de dimensiuni relativ modeste, această carte are darul să interpeleze pe cititor atât prin conținutul său dramatic și extrem de bogat, cât și prin stilul (se vede mâna jurnalistului american care era Bishop) cursiv, presărat cu anecdote și vorbe de duh, dar păstrând un ton de obiectivitate și chiar o oarecare naivitate (nu numai aparentă) proprie americanilor din acea vreme aflați în străinătate. Așa cum se prezintă, ea conține un mare număr de fapte și detalii atât din Istoria cu „Iˮ mare, cât și din viața cotidiană a românilor și, în special, a bucureștenilor, într-o perioadă crucială de libertate regăsită și, apoi, treptat pierdută pentru multă vremeˮ. MATEI CAZACU